timpul afecteaza relatiileO relatie de cuplu este un organism viu: se naste, creste, se dezvolta, imbatrineste... Toate acestea au nevoie, in primul rind, de timp. De un anume fel de timp. Si de aici incep problemele.


Se naste, se dezvolta si, in final, moa­re; acestea sint datele ine­vitabile. Nu se poate schimba nimic in aceasta succesiune, dar nici nu e important acest lucru. Important este daca viata relatiei este lunga sau scurta, frumoasa sau urita. Iar asta depinde in intregime de cele doua personaje care alcatuiesc acest cuplu: tu si el. De fiecare data, inainte ca o pereche sa se aventureze in a construi o relatie stabila, apare un noian de pro­bleme care se cer rezolvate: unde o sa locuim, cum ne vom descurca cu banii, ce parere or sa aiba cei din jur?


Chiar si la iubiri­le fulgeratoare, la acele romantice si boeme cupluri in care totul incepe cu dragostea la prima vedere si se pare ca orice discutie materiala este exclusa, chiar si asa, vine un moment in care realitatea da buzna peste visul cel mai pur. Si in aceasta aglomerare de chestiuni care sint oricum numai placute nu, si de care toti incearca sa scape cit mai repede si mai comod, ramine mereu una nebagata in seama: timpul. E vorba de timpul pe care cei doi il petrec impreuna.


60 ± citeva secunde


Oamenii au masuri diferite pentru timp. Cind o femeie spune ca e gata de plecare in 10 minute, e clar ca nu trebuie sa comanzi ta­xiul mai devreme de o jumatate de ora. Cind un sef iti cere sa predai o lucrare in citeva zile, poti fi sigura ca miine o sa te intrebe de ce nu e gata. Iar cind zugravul iti spune ca termina treaba in cel mult o saptamina, poti sa-ti iei concediu si sa pleci intr-o excursie lunga pe cursul Gangelui, pentru ca, orice-ai face, tot nu vei putea sa-ti aranjezi casa inainte ca in India sa vina anotimpul ploilor musonice.


Pe cit de mult variaza perceptia asupra scurgerii timpului, tot atit de mult difera si nevoia oamenilor de a fi in preajma celuilalt. Un personaj extrem de activ, foarte preocupat de cariera si de succes, va petrece intotdeauna foarte putin timp in mediul domestic. Aceasta nu inseamna nicidecum ca respectivul – sau respectiva – tine mai putin la relatia de cuplu, ci ca, si aici ca si oriunde altundeva, omul cu pricina se misca mai repede decit ceilalti. In 3-4 ore de stat acasa el isi „incarca bateriile“ la fel de tare ca un familist obisnuit intr-o dupa-amiaza si-o seara si-o noapte intreaga. Si nici n-ar fi nimic rau, daca si celalalt ar „tine ritmul“. Daca nu se intimpla asa insa, risca din plin ca parte­nerul sau sa se simta neglijat, abandonat sau chiar tradat.


Necazurile cele mai mari apar atunci cind celui de mai sus i se asociaza o persoana cu caracteristici exact opuse, din zona pasiva. Este vorba de genul casnic, cel care pune mare pret pe re­la­xa­rea in doi, pe momentele prelungite la infinit de privit in ochi si taceri pline de intelesuri. Acest om nu se va multumi niciodata cu citeva minute „furate“ intre doua intilniri de afaceri, cu o discutie repezita, in timp ce celalalt alearga intre bu­catarie, dus si sifonier si restul... miine.


Asadar, acest personaj va incerca mereu sa-l mai retina un pic pe partenerul sau, va inventa tot felul de stra­tageme pentru a petrece mai mult timp impreuna si, desi nu isi doreste sa fie posesiv, treptat va ajunge sa-l „sufoce“ pe cel pe care-l iubeste si sa-i creeze impresia ca i s-a rapit orice posibilitate de miscare. Intre cele doua extreme exista o multime de „stadii intermediare“, dar cert este ca mereu e nevoie de o intermediere, de o armonizare a pozitiilor, astfel incit masura timpului petrecut impreuna de cei doi sa ajunga la un numitor comun. In caz contrar, relatia nu are nici un fel de sanse de supravietuire pentru ca se va eroda treptat, se va macina in mici conflicte care pot avea diverse pretexte, dar in spatele carora se va ascunde mereu un singur lucru: cei doi nu sint multumiti de timpul pe care-l petrec impreuna.
Tactica si strategie


Sigur ca cel mai simplu ar fi ca lucrurile sa fie puse la punct inca de la inceput, ca cei doi sa se in­te­leaga asupra nevoii de a petrece timp impreuna inca inainte ca lucrurile sa devina cu adevarat serioase. Insa e destul de greu de crezut ca exista vreo relatie de cuplu care debuteaza printr-o ana­liza logica si ordonata a priori­tatilor, un fel de sedinta in care se organizeaza timpul fiecaruia, sint identificate oportunitatile de optimizare mana­geriala si in final se alcatuieste un plan de intilniriri cu subiecte prestabilite. Hai sa fim seriosi! Pe deasupra, ar fi si inutil, caci oamenii se mai transforma in timp, iar un personaj care astazi este calm si casnic poate oricind sa-si schimbe serviciul, sa des­copere sansa vietii lui si miine sa devina job-addicted. Din fericire, exista si citeva modalitati simple de rezolvare a acestor probleme:


Telefonul.


E cel mai la indemina. Nu va reusi niciodata sa suplineas­ca efectiv contactul direct, este doar un surogat, dar functioneaza. In principiu, solutia sta in mai multe telefoane pe zi cu conversatii scurte si pe subiecte clare, de genul „ai reusit sa rezolvi problema X?“. Sint contraindicate discutiile de 10 minute si peste, structurate dupa modelul „tu ce mai faci, ca eu fac bine?“. Invariabil, partea activa a cuplului se va enerva, iar comunicarea va fi intrerupta si, in loc de o apropiere su­­plimentara, veti be­ne­ficia de o frustrare in plus.


Hobby.


Nu exista vreun om caruia sa-i placa sa faca un singur lucru in lumea asta. Ramine doar sa va descoperiti pasiuni comune si sa faceti din ele mo­mentele voastre de cuplu. La fel de bine pot fi folosite in acelasi scop si alte preocupari, in afara hobby-urilor. De exemplu, puteti sa mergeti impreuna la sala de gimnastica de intretinere sau sa va luati impreuna pauza de masa.


Serviciul comun.


In general, nu e prea indicat ca membrii unui cuplu sa lucreze in acelasi loc. Pe linga principiul „nu e bine sa pui toate ouale in acelasi cos“, un serviciu comun inseamna ca respectivul cuplu isi va aduce acasa pro­blemele de afaceri si la birou va fi macinat de micile hopuri din relatia lor casnica – reteta cea mai sigura pentru un esec pe toate planurile. Cu toate acestea, posibilitatea unor intilniri in interes de serviciu si gestionarea unor proiecte comune pot fi o supapa pentru cei care n-au destul timp unul pentru celalalt.


Copilul.


Asta este solutia ultimei sanse. Evident, un copil il va determina si pe cel mai inversunat carierist sa mai vina pe-acasa. Pe de alta parte, insa, e cam trist sa faci un copil ca un fel de unealta proiectata pentru a rezolva proble­mele de cuplu. Dar, de multe ori, functioneaza. De fapt, daca nici asta nu merge, atunci chiar ca trebuie sa va cautati, fiecare, fericirea in alta parte.
Sursa:http://www.elle.ro/Lifestyle/Relatii-Cuplu/Timpul-ne-afecteaza-relatiile-1743636?p=2


Factorul genetic

Implicarea genetica in bolile inflamatorii sistemice la copil, asa cum este si cazul artritei idiopatice juvenile, a fost demonstrata prin evidentierea diferitelor gene si rolul pe care il au acestea…
Continuare >

Dezvoltarea stiintifica…

in a doua jumatate a secolului al XIX-lea se face tot mai mult legatura intre aparitia manifestarilor psiho-patologice si posibile modificari in creier. „Tulburarile nervoase” (nevrozele) devin o…
Continuare >
plante de apartament

Plante-apartament-impotri…

Daca vreti sa aveti aer curat in camera in care stati si chiar mai putin praf, e bine sa tineti in incapere anumite plante. Un studiu NASA vorbeste despre cateva plante in ghiveci care nu trebuie sa…
Continuare >