in Occident, odata cu formarea statelor creștine, legislatia acestora a mentinut secole de-a randul homosexualitatea ca un delict antisocial, sanctionat cu pedeapsa capitala. Primul care a studiat sodomia in mod știintific a fost medicul francez Auguste Ambroise Tardieu (1818-1879). Primele cercetari asupra homosexualitatii și contactului sexual anal au fost facute mai ales din perspectiva medico-legala, urmand dupa aproape un secol studiile lui Freud din perspectiva psihanalitica. Pana la Revolutia Franceza, in majoritatea statelor occidentale pedeapsa pentru homosexualitate era moartea. Revolutionarii francezi au fost primii care au abolit pedeapsa cu moartea pentru așa-zisele crime fara victime, respectiv sodomie, blasfemie, erezie și vrajitorie. Ulterior, in majoritatea statelor occidentale, pedeapsa cu moartea pentru sodomie a fost abolita, pe masura ce secularitatea statului se intarea, iar legislatia se elibera treptat de influenta preceptelor religioase.

Occident
in Franta, in secolul al XVIII-lea, sodomia era inca teoretic o infractiune capitala, și au existat cateva cazuri de sodomie in care inculpatii au fost executati. Totuși, in multe dintre acestea, delictul capital de sodomie era asociat altor infractiuni. Arhivele Bastiliei și ale locotenentului de politie d'Argenson, precum și informatii provenite din alte surse, arata ca multi dintre cei care erau arestati pentru homosexualitate erau exilati, trimiși intr-un regiment, sau intemnitati in locuri (de obicei spitale) asociate cu crimele morale, ca și prostitutia. intr-o examinare a proceselor de viol și sodomie, din timpul secolului al XVIII-lea, la Tribunalul Old Bailey din Londra, descoperim ca atitudinea, in ceea ce privește pedepesele, era mai indulgenta cu violul, dar aspra cu sodomia. Totuși, dificultatea dovedirii ca penetrarea și ejacularea au avut loc, rezulta frecvent in condamnarea barbatilor sub o acuzatie inferioara, de exemplu, ”viol cu intentie sodomica” (en. assault with sodomitical intent), care nu impunea pedeapsa capitala. Pe intreg teritoriul SUA, pana in 1962, sodomia, respectiv contactul sexual intre persoane de același sex, era considerata un act de o gravitate exceptionala, o felonie (felony = serious crime). Cu toate acestea, cazurile in care homosexualitatea a fost pedepsita, au fost extrem de rare, datorita dificultatii de a dovedi penetrarea anala și ejacularea. Abia in anul 2003, Curtea Suprema a SUA a declarat ca fiind neconstitutionale legile privind sodomia in ultimele 14 state americane care nu abolisera aceste legi. Este vorba despre pachete de legi ce incriminau nu numai sodomia, dar și altfel de comportamente sexuale, inclusiv intre persoane de sex diferit. Legi similare existau in majoritatea statelor europene, ele fiind abolite in unele tari mai devreme (Danemarca – 1933, Elvetia – 1942, Suedia – 1944) sau mai tarziu (Romania - 1996), existand și tari in care aceste homosexualitatea nu au fost niciodata incriminata, precum Polonia, posibil și datorita raspandirii restranse a acestor practici sexuale.

Romania
Primele referiri cu privire la incriminarea din punct de vedere legal a relatiilor sexuale homosexuale apar in vremea domnitorului Vasile Lupu(1595-1661), legislatia de atunci prevazand pedeapsa cu moartea pentru astfel de practici sexuale. in Codul Penal promulgat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza in anul 1864, inspirat mai ales de legislatia franceza in domeniu, care abolise deja incriminarea penala a homosexualitatii in anul 1791, nu existau diferente intre tratamentul relatiilor sexuale hetero sau homosexuale, in sensul ca relatiile sexuale anale consensuale survenite intre adulti responsabili de același sex, derulate in spatiul privat, nu mai puteau fi condamnate. Violul homosexual era echivalent din punct de vedere penal cu cel heterosexual, iar contactul sexual anal era incriminat doar in cazul in care producea scandal public. La sfarșitul secolului XIX, Codul Penal transilvanean, in vigoare incepand cu anul 1878, pedepsea doar violul homosexual:

Articolul 242: "Constituie crima de acte impudice nefirești, care se pedepsește cu recluziunea pana la cinci ani, cand asemenea acte se savarșesc intre barbati, prin violenta sau amenintari, iar daca crima a pricinuit moartea partii vatamate, cu temnita grea pe viata."
Dupa Marea Unire din 1918, aplicabilitatea Codului lui Cuza din 1864 se extinde in mai multe regiuni ale noului stat, dar in Ardeal ramane valabil cel vechi. Juristul Vasile Dongoroz face un rezumat al situatiei in lucrarea "Articol despre Pederastie" publicat in Curierul Judiciar nr. 6, din 9 februarie 1930, la București:

*"Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adica actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sanctionate in aceleași situatiuni cand devin pedepsibile și relatiile sexuale normale. Așadar, numai atunci cand se constata ca atare ca actele au fost savarșite cu violenta (art. 263 CP) sau in așa chip incat s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cadea sub rigorile legii penale."

Incriminarea discriminativa a relatiilor sexuale anale apare abia odata cu Codul Penal al lui Carol al II-lea din 1937. Relatiilor sexuale intre parteneri de același sex le era rezervat articolul 431, care dupa niște mici modificari, capata aceasta forma in anul 1938:

alin. 1: Actele de inversiune sexuala savarșite intre barbati sau intre femei, daca provoaca scandal public, constituiesc delictul de inversiune sexuala și se pedepsesc cu inchisoare corectionala de la 6 luni la 2 ani.
alin. 2: Daca actul s-a savarșit asupra unei persoane mai mici de 18 ani, pedeapsa este inchisoare corectionala de la 1 la 3 ani.
alin. 3: Aceeași pedeapsa prevazuta la alineatul precedent se aplica și in cazul cand actul s-a savarșit asupra unei persoane mai mici de 14 ani chiar daca nu s-a produs scandal public.
in perioada comunista, in primul Cod Penal, promulgat in 1948, vechiul articol 431 din codul carlist este reluat in aceeași forma, cu deosebirea ca pedepsele sunt mai aspre, de la un minimum de 2 ani, la un maxim de 5 ani de inchisoare corectionala. in 1957 deja dispare conditionarea "scandalului public" și orice contact sexual consimtit intre persoane de același sex este pedepsit cu inchisoare corectionala. Odata cu ascensiunea lui Nicolae Ceaușescu, legislatia comunista iși schimba destul de mult atitudinea fata de multe aspecte ale vietii sociale. in 1968 Marea Adunare Nationala elaboreaza o versiune complet revizuita a Codului Penal. Acum infractiunile privitoare la viata sexuala erau incluse in sectiunea infractiunilor contra persoanei. Articolul 200, alin. 1, prevedea ca: "relatiile sexuale intre persoane de același sex se pedepsesc cu inchisoare de la unu la cinci ani". Dupa 1989, pana in 1996, cind a fost abrogat, articolul 200 a ramas in vigoare. Autoritatile romane explicau, ca raspuns la interventiile internationale, ca nu mai este pus in aplicare. Alin. 2 se referea la relatiile homosexuale cu minori sau savarșite prin forta, stabilind pedepse mai mari decat cele prevazute pentru relatiile heterosexuale cu minori sau pentru viol heterosexual. in sfarsit, alineatul 4 al articolului 200 pedepsea "indemnarea sau ademenirea unei persoane in vederea practicarii faptei prevazute in alin. 1" cu inchisoare de la unu la 5 ani. in 1996, ca urmare a presiunilor internationale și a unor dezbateri intense, alin. 1 al articolului 200 a fost amendat astfel incat sa incrimineze actele homosexuale "savarșite in public sau daca au produs scandal public" cu inchisoare de la unu la 5 ani. in același timp, la ultimul alineat au fost adaugate prevederi care pedepsesc nu numai "indemnarea sau ademenirea unei persoane", ci și "propaganda ori asocierea sau orice alte acte de prozelitism savarșite in același scop" cu inchisoare pe același termen. A fost acuzata formularea ambigua a textului legii, ca și faptul ca discrimineaza indivizii prin faptul ca infractiunea de scandal public de tip heterosexual nu exista. Ulterior, prin prin Legea nr. 197 din 13 noiembrie 2000, pentru prima data, elementul material al infractiunii de viol, reprezentand „raportul sexual cu o persoana de sex feminin”, a fost inlocuit cu „actul sexual, de orice natura, cu o alta persoana”, nemaifacand distinctie intre violul de tip hetero sau homosexual, pentru ca in 2002 sa se inlocuiasca “alta persoana”, cu “o persoana de sex diferit sau de acelasi sex”. in ceea ce privește varsta consimtamantului sexual, discriminarea inca persista, dat fiindca relatiile homosexuale erau permise doar cu majori (peste 18 ani), in timp ce contactul sexual heterosexual era permis pentru cei in varsta de peste 14 ani. Noul cod penal, in vigoare de la 1 februarie 2014, a pus de acord aceste contradictii, reducand varsta consimtamantului sexual la 15 ani, pentru tinerii de ambele sexe.

banutii

Banutii

in scopuri medicinale se folosesc florile și frunzele. Se prepara infuzie, tincturi,se extrage un ulei. in practica medicinala se fac și comprese cu tinctura sau cu decoct de frunze și…
Continuare >

Cati ca voi!

George ToparceanuCati ca voi! Sus, pe gardul dinspre vie,O gaina cenusiesi-un cocos impintenatS-au suit si stau la sfat:- Ia te uita, ma rog tie,Cat de sus ne-am inaltat!... si deodata, cu glas…
Continuare >
de dragoste

De dragoste

Nichita StanescuDe dragoste Ea sta plictisita si foarte frumoasaparul ei negru este suparatmana ei luminoasademult m-a uitat, -demult s-a uitat si pe sinecum atirna pe ceafa scaunului. Eu ma inec in…
Continuare >