ingrijirea alienatilor mintal a inceput in spatiul romanesc in apanajul institutiilor religioase, bolnavii fiind adesea adapostiti pe langa manastiri care aveau reputatia ca detin icoane facatoare de minuni. in acest punct, asistenta era asigurata de calugari care se specializau in ingrijirea bolnavilor; nu se punea problema de ameliorari terapeutice, ci mai ales pe impiedicarea bolnavului de la comportamente violente.

inca de pe vremea lui Vasile Lupu, statutul juridic al celor afectati de boli mintale era reglementat, aplicandu-li-se principiul iresponsabilitatii penale. Actul prevedea si ca „nebunul si cel in afara de minte de se va intelepti candva nu se va certa de greselile ce au facut la nebunia lui”. Totusi, caracteristica conceptiei vremii era ideea ca nebunii se afla sub influenta diavolului, si astfel doar rugaciunea era o solutie pentru problemele lor. Cuvintele nebun si indracit erau sinonime. in comparatie cu Occidentul, unde pe baza aceleiasi conceptii se foloseau metode cvasi-inchizitoriale, tratamentul in lumea ortodoxa era mai bland.

Ca adapost pentru bolnavi au fost bolnitele din cadrul manastirilor. La inceputul secolului al XVIII-lea, in incinta Manastirii Sfanta Vineri din Bucuresti s-a facut un azil pentru batrani si alienati. Un punct de atractie era incoana facatoare de minuni a Cuvioasei Paraschiva. in timp ce la Sfanta Vineri erau duse doar cazurile usoare, bolnavii agresivi erau trimisi la Manastirea Sarindar.

La Craiova, bolnavii mintal erau adapostiti in curtea Bisericii Madona Dudu, fiind dusi in biserica in fata icoanei Ferioarei Maria. Bolnavii agresivi erau legati de copaci sau tinuti intr-un beci.

La 6 noiembrie 1784, domnul Mihai sutu al Moldovei a dispus printr-un act legislativ strangerea si adapostirea tuturor nebunilor. Manastiri care au adapostit bolnavii au fost si Golia, Adam (pentru femei) si Neamt.

intre 1825 si 1838, bolnavii mintal de la manastirile Sfanta Vineri, Sf. Gheorghe si Sarindar din Bucuresti au fost mutati la Manastirea Negoiesti, de unde in 1838 au fost dusi la Manastirea Balamuci. Pana in 1846, bolnavii mintal aflati in schitul Malamuci au fost mutati la Marcuta, care era situata mai aproape de orasul Bucuresti. A fost folosita o cladire veche din apropierea manastirii Marcuta, unde pe vremea lui Ipsilanti fusese o fabrica de testemele. Primul medic primar al Spitalului Marcuta a fost Nicolae Ganescu. Daca in 1847 erau 40 de pacienti, numarul lor crescuse pana in 1895 la 100 de persoane. La sfarsitul secolului, doctorul Protici a infiintat ateliere de munca pentru pacienti (tamplarie pentru barbati si lucru manual pentru femei); terapia prin munca a intrat in instrumentariul stiintei.

Clasificarea bolilor

Viziunea asupra clasificarii bolilor nu este unitara, diferitele puncte de vedere care stau la baza incercarilor de sistematizare reflectand fie dorinta de a raspunde unor necesitati de ordin…
Continuare >

10 leacuri exceptionale…

1. Tamaia = darul magic Unul din darurile pe care magii le-au adus la nasterea lui Iisus a fost tamaia. Tamaia era utilizata in acele timpuri drept un remediu universal in prevenirea infectiilor si…
Continuare >

Istoria bolii

Primele insemnari privind caracteristicile principale ale bolii dateaza inca din Egiptul antic. in jurul anului 1500 i.Hr. in Papirusul Ebers (numit astfel dupa cel care l-a descoperit, Georg Ebers)…
Continuare >