Nicolae Labis
Moartea caprioarei


Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri
Danseaza salbatice, satanice jocuri.


Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa, straina si grea.


Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni in sirag sa se-adape
Una cate una caprioarele.


Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.


Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.


Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!


Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.


Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori stinse de cires.
Vai, cum doream ca pentru-ntaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!


Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
isi ridicase capul, il clatina spre stele,
il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.
impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!


Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.


Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai fara vant alearga frunzarele duium!
inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.


Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea...
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


obiceiuri sanatoase

Obiceiuri sanatoase pana…

Speri ca flacara sa ramina aprinsa pentru totdeauna? Oamenii traiesc astazi o suta de ani si chiar mai mult, iar cercetarile recente arata cum iti poti ajuta partenerul sa adopte citeva obiceiuri…
Continuare >

Vecina

George ToparceanuVecina Ma certi mereu, dar nu sunt eu de vina,Ci numai ochii, - ochii tai, vecina, -Ca ti-am facut poteca prin gradina... Adeseori tu lasi la geamuri storul,si usa ta e-nchisa cu…
Continuare >

Doina

Mihai EminescuDoina De la Nistru pan' la TissaTot romanul plansu-mi-s-a,Ca nu mai poate strabateDe-atata strainatate.Din Hotin si pan' la mareVin muscalii de-a calare,De la mare la HotinMereu calea…
Continuare >