Infectiile genitale feminine reprezinta o cauza frecventa de consult ginecologic. Ele pot evolua ca:

1. infectii endogene, determinate de microorganisme din flora vaginala normala (lactobacili, peptostreptococi, bacili anaerobi nesporulati, coci anaerobi, mycoplasma hominis, ureaplasma urealyticum, mobiluncus, prevotella bivia, prevotella spp, gardnerella, etc);

2. infectii exogene, cauzate in special de microorganisme cu transmitere sexuala: - bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis - serotipurile D-K, Treponema pallidum); - virusuri (Herpes simplex - tip 2, Papillomavirus); - protozoare (Trichomonas vaginalis).

O alta clasificare imparte infectiile de tract genital feminin in:

1. infectii genitale joase - afecteaza vulva, vaginul și cervixul - apar, de obicei, ca urmare a unui contact sexual infectant sau ca urmare a unui dezechilibru al florei genitale normale.

2. infectii genitale inalte - intereseaza uterul, trompele uterine, ovarele - apar frecvent ca extindere a infectiilor genitale joase. Se considera ca microorganismele existente in vagin și cervix patrund in cavitatea uterina și pot ajunge prin endometru la nivelul trompelor și al ovarelor.

Exocolul uterin poate fi afectat de:

T. vaginalis, Candida albicans - infectii ce evolueaza ca cervico-vaginite;
Papillomavirus (mai ales tipurile 16 și 18) - implicat in etiologia neoplaziilor cervicale intraepiteliale;
Herpes simplex tip 2 - evolueaza cu leziuni ulcerative endo și exocervicale.
Infectiile genitale inalte in functie de localizare:

la nivelul mucoasei uterine: endometrite
daca inflamatia cuprinde și mușchiul uterin: endomiometrite
Infectia acuta survine postpartum sau postabortum (vaginoza fiind factor de risc) și dupa explorari sau interventii endouterine (histerosalpingografie, implantare sau extragere de sterilet). Etiologia lor este variata, fiind implicate bacterii aerobe și anaerobe ce fac parte din flora endogena vaginala: Streptococ grup B, enterococi, Enterobacteriaceae, Gardnerella vaginalis, bacili Gram negativi anaerobi, Mycoplasma hominis, Ureaplasma parvum / urealyticum, Clostridium perfringens (in avort septic provocat), Streptococcus pyogenes etc. in 10 - 20% din cazuri, endometritele acute pot evolua cu bacteriemie.

Endometritele cronice (asociate cu endocervicite și salpingite) pot fi determinate de C. trachomatis (prin propagare ascendenta) sau Mycobacterium tuberculosis (pe cale hematogena).

Inflamatia epiteliului endotubar sau a trompei in general (salpingita) poate fi produsa de:

M.tuberculosis, N. gonorrhoeae, C.trachomatis - prin propagare intracanaliculara;
flora aero - anaeroba vaginala (in endometrite postabortum sau postpartum);
inflamatia mezosalpinxului și a peritoneului ce acopera ligamentul larg: anexita.
Deoarece localizarea anatomica precisa a infectiei este greu de stabilit, se utilizeaza denumirea de boala inflamatorie pelvina.

Stil de viata

O rezerva usor accesibila de apa necontaminata si bunele practici de eliminare a excrementelor sunt importante pentru a reduce ratele infectiilor si a gastroenteritelor cu consecinte clinice. Masuri…
Continuare >

Terapia fizica si…

Indiferent de medicatia prescrisa, aceasta nu poate fi considerata completa in lipsa unei terapii fizice si ocupationale. Exercitiile fizice sunt o parte esentiala in tratarea copilului cu AIJ. in…
Continuare >

Tratament

Tratamentul antialergic este un tratament complex, care poate include masuri specifice sau nespecifice. Tratamentul medicamentos constituie numai o parte din masurile terapeutice care se pot aplica…
Continuare >