Datorita formelor si conditiilor variate sub care se poate manifesta, identificarea unei boli ca fiind artrita idiopatica juvenila poate fi dificil de realizat. De asemenea, inflamatia articulara nu este intotdeauna insotita de manifestari extraarticulare. Astfel, ea este depistata doar uneori cand distructia articulara este evidenta clinic sau in urma unui examen radiologic. in mod obisnuit, diagnosticul oricarei boli se face pe baza anamnezei, examenului clinic obiectiv si investigatiilor paraclinice. Faptul ca debutul clinic al AIJ poate fi asociat unei multitudini de factori, de la un simplu traumatism pana la un sindrom febril prelungit, precum si asocierea cu alte afectiuni articulare sau boli autoimune face ca anamneza sa aiba un rol important in depistarea sa precoce. in continuare, examenul clinic obiectiv va avea rolul de a identifica structurile implicate, natura procesului patologic, extinderea si consecintele functionale ale unui proces (inflamator), precum si prezenta manifestarilor sistemice si extraarticulare. Investigatiile paraclinice nu sunt foarte relevante in cazul acestei forme de artrita, ele avand mai mult un rol orientativ. Prin diverse tipuri de reactii se poate determina factorul reumatoid (FR). Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si proteina C reactiva sunt utile pentru evidentierea procesului inflamator. Analiza lichidului sinovial poate releva semne de infectie articulara. Util este si scorul ASLO (anticorpi antistreptolizina O) care este crescut la aproximativ jumatate dintre bolnavi, insa fara a fi o certitudine pentru o infectie activa.

Diagnostic diferential
Pentru stabilirea diagnosticului de certitudine al artritei idiopatice juvenile mai este necesara o ultima etapa, aceea de excludere a altor cauze ce pot determina manifestari asemanatoare. Diagnosticul diferential al AIJ se face cu:

Leucemia
Lupusul eritematos sistemic (LES)
Reumatismul articular acut (RAA)
Boala Lyme
Boala Kawasaki
Artrita reactiva
Purpura Henoch-Schonlein
Tratament
Indiferent de afectiune, obiectivul primordial al unei strategii terapeutice este de a imbunatati calitatea vietii. La copiii cu AIJ, acest lucru se poate face prin inducerea remisiunii si controlul bolii, cu atenuarea durerii si cresterea gradului de mobilitate al articulatiilor. Cu toate acestea, aplicarea unui tratament nu trebuie sa fie arbitrara, ci sa tina cont de o anume conduita. Astfel, mai intai vor fi folosite medicatiile de prima intentie (de linia intai), urmand ca ulterior, in cazul unui raspuns la tratament nefavorabil sau insuficient, sa fie folosite alte terapii disponibile. Acestea au o eficienta semnificativ crescuta in stoparea evolutiei bolii si reducerea intensitatii simptomelor, insa si posibilele lor efecte secundare pot fi mult mai notabile. De asemenea, exista riscul ca un medicament aplicat solitar sa nu fie eficient, dar utilizat in combinatie cu altele sa poata duce la o ameliorare semnificativa a simptomatologiei.

leacuri babesti pentru stres

Leacuri babesti pentru…

Leacuri babesti pentru stres, depresie, anxietate cu lavanda tinctura (intr-un borcan se pune ¾ planta, se completeaza cu alcool de 70, se lasa la macerat 14 zile, agitand din cand in cand borcanul)…
Continuare >

Geriatrie si gerontologie

Geriatrie si gerontologie este specialitatea medicala care are drept obiective asistenta medicala din ingrijirea acuta, cronica, preventiva, de recuperare si terminala a varstnicilor, precum si…
Continuare >
arnica

Arnica

in practica terapeutica se folosesc florile (petalele).Specialiști recunoscuti in tratamente cu plante medicinale sustin ca putem gasi principii medicinale nu numai la flori, ci și la frunze și…
Continuare >